Criza din Moldova: Ponta a uitat de Iurie Leancă, omul său din Guvernul Pavel Filip!

0 95


Cu trei luni în urmă, Curtea Constituțională a Republicii Moldova (CCRM) confirma rezultatele alegerilor parlamentare din 24 februarie și a validat mandatele celor 101 deputați (50 aleși în circumscripția națională, 51 uninominal). Distribuția finală, pe competitori electorali, este următoarea:

● Partidul Socialiștilor din Republica Moldova – 35 mandate;

● Partidul Democrat din Moldova – 30 mandate;

● Blocul electoral „ACUM Platforma DA și PAS” – 26 mandate;

● Partidul Politic „Șor” – 7 mandate;

● Independenți – 3 mandate.

De la anunțul CCRM din 9 martie, fiecare a numărat în felul său 3 luni, astfel încât s-a ajuns la ziua de criză, sâmbătă 8 iunie. Interesant e că unii numără în continuare fiindcă se raportează la 21 martie, data primei întruniri oficiale a noului parlament. Fără conducere definitivă a Parlamentului și fără guvern nou, se îndreptau spre ghilotina Curții, ceea ce înseamnă noi alegeri. În tot acest timp, Bucureștiul – cu Meleșcanu și Iohannis în frunte, ca niște locomotive electrice care funcționează cu lemne – a reconfirmat statornicia în iresponsabilitate, definitorii fiind ruptura de lume și de interesele categoric naționale ale României.

■ „Originalitatea” de la Chișinău ia proporții

Cronica zilei de sâmbătă este cunoscută în mare, cu toată succesiunea rapidă și neverosimilă de acțiuni. Socialiștii cerți pro-Moscova, pe mâna președintelui Igor Dodon, dar cu Zinaida Greceanîi la înaintare, au bătut palma de-o majoritate parlamentară cu presupușii pro-europeni reprezentați de Maia Sandu și Andrei Năstase, fruntașii Blocului ACUM, cât să-l scoată din joc pe oligarhul Vladimir Plahotniuc cu al său Partid Democrat la pachet. Totul se întâmpla cu binecuvântarea Moscovei, a Uniunii Europene și SUA. Întâlnirile și negocierile din zilele precedente, cu vicepremierul rus Dimitri Kozak, comisarul european Johannes Hahn și directorul Bradley Freden de la Departamentul de Stat, n-au stârnit interes la noi. Kozak, reprezentant special al președintelui rus pentru Moldova, e cel cu propunerea de federalizare a țării ca soluției pentru problema transnistreană, Hahn e comisar pentru politica de extindere și vecinătate, Freden se ocupă de afacerile din Europa de Est.

România lipseșete din jocul la vedere, întărind acuzațiile deloc străvezii din culise și presă cum că Plahotniuc e strâns combinat cu puterea de la București, și nu de azi, de ieri. El și-a asumat un curent politic pe care, în acord cu noile construcții din UE, l-am putea numi identitar, numai că identitatea reală a trupei lui Plahotniuc e din alt registru.

Votul, decretele și deciziile merg pe repede înainte – Greceanîi preia Parlamentul, iar Sandu își instalează noul cabinet cât ai clipi. Intervine în serie CCRM și desființează totul. Dizolvă parlamentul, anunța noi alegeri, anulează tot ce s-a votat plus decretele lui Ddodon, pe care îl suspendă, președinte interimar fiind numit premierul interimar Pavel Filip. Dodon se ascunde peste noapte în hotelul Ambasadei Rusiei, în România e cod de ceață tip Piața Victoriei, ca în 1990. Ziua de duminică aduce mitingul mobilizat de Plahotniuc & Partenerii la Chișinău și curcanii aruncați peste gard în curtea palatului prezidențial.   

La ora redactării acestor rânduri, Moldova arată ca o țară cu doi președinți, doi premieri și două guverne. Cel puțin recunoașterea Guvernului Maia Sandu de către Uniunea Europeană a prins autoritățile noastre cu totul nepregătite. Nepregătite măcar de o reacție adecvată, că de la acțiune ne-am luat gândul.

S-a vorbit intens de o lovitură de stat dată de parlament și o curte constituțională captivă. Ambele teme sunt familiare românilor de la Vest de Prut. În paralel, printre declarații și analize diverse, trece neobservată și necomentată șmecheria lui Victor Ponta.

Тебя тоже, Ю́рий ?

Într-o declarație oficială de duminică, atenție!, la finalul unei ședințe de partid, declarație răspândită cu maximă operativitate, fostul premier descrie situația ca „un dezastru total pentru România”. Imediat a adăugat: „Nu pot să înţeleg cum noi nu am fost prezenţi, alegerile au fost în februarie, din februarie nu a fost nimeni din România să încerce să discute, să găsească o soluţie. Dar de ce mă miră? După ce s-a întâmplat şi la Consiliul de Securitate, când marea forţă politică a Estoniei ne-a bătut, nu avem politică externă, haideţi să fim sinceri, dar, aici despre Moldova nu era vorba de politică externă, aici e vorba de politică internă şi faptul că nu s-a ocupat nimeni şi nu a mai fost nimeni interesat, nu mai există nicio punte de legătură – e foarte rău, iar asemenea criză la graniţa noastră credeţi că ne ajută? Nu, e ceva foarte rău”.

După ce recitești declarația, te uiți la Ponta cel rebranduit prin PRO România și îl redescoperi gol-goluț pe vechiul președinte tupeist și obraznic al PSD, care te făcea din vorbe până începea să-ți placă.

Campania pentru europarlamentare, în care trâmbița cu foc despre valoarea foștilor prim-miniștri din lista PRO România, parcă n-a fost. Numele candidatului Iurie Leancă, viceprim-ministru cu acte în regulă la Chișinău, dar cu domiciliul electoral la Piatra-Neamț, pe strada Mihai Eminescu într-un bloc înalt, pe stânga cum mergi de la Muzeul de Istorie și Arheologie spre Grand Hotel Ceahlău, s-a evaporat din repertoriu. Tocmai Leancă, mândria-mândriei mândrului Ponta și a unionismului, lumina Moldovei de răspoimâine, altfel taman cel care intra în istoria golăniei guvernamentale plătindu-și consilierii de la cabinetul de premier cu banii lui Soros. Tocmai el, care a poftit și la un „ciubuc” ridicol de 1 milion dolari, din aceeași sursă, bani plasați la educație via… Maia Sandu. De ce nu a cerut mai mult de la nespus de dragul său omolog român al vremii, adică însuși Ponta? Se expunea mai puțin, iar la București asemenea sume-s bani de-o seară la cazinou.

Iată așadar, pe scrut și fără a lungi povestea, în plină criză peste Prut, un partid din România are un om în mijlocul crizei și nu suflă o vorbă. Ca într-o piesă cu roluri bine stabilite, cu texte și îndrumări de la care nu te poți abate, nu se suflă un strănut de întrebare despre europeanul Leancă, acum membru al unui guvern nerecunoscut în Europa. Poate s-o fi refugiat chiar la Piatra-Neamț și n-am aflat. Altfel, e cazul să răspundă la întrebarea din intertitlu. Dacă nu el, ne mulțumim și cu Victor Viorel.

Viorel COSMA

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More