Fără patimă: Cum se face de europarlamentarele încurcă rău partidele

0 26
Foto: Facebook

Talibani îmbătrâniţi în rele ai manipulării, intoxicării şi insultei la adresa românului, preponderent prin canale de televizuină, aproape că se întreceau anul trecut în a proclama irelevanţa europarlamentarelor prin raportare la nişte închipuite opţiuni politice solide ale inegalabilului nostru electorat.

Enormitatea era strigătoare la Cer sau, după caz, la Iad. De parcă erau vorbiţi între ei, isonul era ţinut de o seamă de dereglaţi de prin partide. Tentativa de deturnare a subiectului era aşa de bine înşurubată încât descurajarea, dacă nu şi izolarea puţinilor care ştiu ce să explice ce este de fapt cu aceste alegeri, a curs aproape de la sine.

E păcat de pierdut timpul acum cu analize şi explicaţii îmbârligate ale „fenomenului”, cu invocarea nu ştiu căror divizii de presă de prin servicii şi alte prostii. Realitatea este mult mai dreroasă. Şi ciocnirea cu ea a fost amânată nepermis de mult.

Testul alegerilor pentru Parlamentul European este de fapt unul cumplit pentru toate partidele, inclusiv pentru panarama de UDMR. Preocupate în exces doar de păruielile curente, cunoscute, deja cronicizate în clasicism, partidele trebuie să explice pe înţelesul românilor – indiferent câţi se vor prezenta la urne – de ce unii pleacă să trăiască minunat, timp de 5 ani de zile, la Înalta Poartă de la Apus. Şi asta îi încurcă pe toţi.

Se vorbeşte în neştire despre electorat fidel, dar dacă te cobori la talpa disciplinată a oricărei formaţiuni politice, ai supriza să descoperi că nici măcar acest activ de partid nu înţelege mai mult decât ce rezultă din tot mai desele reglări de conturi consacrate de declaraţii, atitudini şi gesturi (în aparenţă inexplicabile) ale unor fruntaşi, fruntaşi dintre care mulţi confundă în continuare Consiliul European cu Consiliul Uniunii Europene. Ies în faţă câte unii (sau unele) care nu ştiu câte urechi au, însă ne fac capul calendar cu tot felul de bazaconii de pretinsă esenţă europeană, musai regăsite în palmaresul asamblat pe durata navetei spre Strasbourg şi Bruxelles.

Se ţes intrigi şi scenarii emoţionante în legătură cu listele de candidaţi, toate disecate şi răscomentate în prime-time, la temperatură de clocot, de parcă românul s-a tâmpit cu totul şi trebuie să-i desenezi cu ceracolor pe uşă schema de plasare unui primar destoinic în poziţie eligibilă. Sau să-i pictezi pe televizor combinaţia prin care impostori şi paraziţi de carieră plasaţi în Parlamentul European nu ies (deschis) în public nici să-i ameninţi cu statul paralel.

Tulburarea majoră, una de aşteptat de altfel, a venit din preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii de către ţara noastră. În afară de eminentul diplomat Cristian Diaconescu şi încă maxim vreo 3 multiplicatori de informaţii corecte, e pustiu siberian în spaţiul public. Stăm cu ochii pe Dăncilă şi câţiva miniştri, care ne fac să regretăm că nu l-am făcut pe Bulă membru al Academiei Române, şi nu vedem fondul. Întreaga clasă politică s-a dat de gol. Nu ne-ajunge ce e între hotarele noastre, că am exportat şi exportăm nulităţi, ticăloşi şi alte specimene similare. Fără urmă de emoţie, de responsabilitate.

Mai e puţin şi primim buletine de vot cu nişte liste şi atât. Până atunci, sa nu uităm acest detaliu, vine campania. Să te ţii turnee, caravane, mascarade de spectacole şi praznice politice centrate pe valorile europene. Dar caravana trece, sarmalele şi mititeii se consumă şi ar trebui să rămână în sarcina „drăgălaşilor” din teritoriu să ţină steagul sus, să povestească în cuvinte simple, măcar la atâţia ani de la aderarea la Uniunea Europeană, ce-i cu viitoarea garnitură de parlamentari europeni.

Abia aici se va vedea cine e cu adevărat puternic. Desigur, dacă le pasă cât de cât. Dacă nu, resetarea întregii clase politice actuale capătă contur de opţiune serioasă. Printre picături, e de înţeles că şi precupeţele s-au apucat de dezbătut deficitul bugetar, redevenţele, importul de energie electrică şi cum s-a transformat Curtea Constituţională în putere legislativă. Bineînţeles, pentru moment, clasa politică nu are nimic împotrivă.

Viorel COSMA

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More