Beneficii neașteptate ale europarlamentarelor (III). Sau logica înscrierii urgente în partide

0 78

Am arătat în precedentele două episoade (aici și aici) câteva beneficii neașteptate, cu accente puternice, aduse de campania pentru europarlamentare. Iureșul fără precedent dat prin sertarele și fișetele cu subiecte acumulate/păstrate, demascarea și autodemascarea principalilor actori politici sunt fericit completate de generoasa și diversificata ofertă națională de întâmplări din categoria „ce-și face omu’ cu mâna lui”.

Scurgerea zilelor de campanie (neoficială și oficială) a accentuat – spectaculos și, în egală măsură, dramatic – clivajul între românii activi politic (nu neapărat inventariați ca militanți) și cei inactivi. Indiferent de orientările și opțiunile personale, ferme, în curs de conturare ori lipsă cu totul, cei din urmă cuprind un „lot” electoral fără frontiere, unul încă neevaluat public prin măsurători sociologice. E format la grămadă din românii dezgustați de politică pe fond, din cei scârbiți de rotația și permanentizarea politicienilor de care nu mai scăpăm, plus cei aproape resemnați în fața lipsei de valoare și onestitate a protagoniștilor și a celor care fac cărțile politice, de jos până sus. Au în comun nemulțumirea. Intrând ușor într-un joc etimologic pe nuanțe, deși inactiv și pasiv contează ca sinonime, sunt mai degrabă inerți, nu indiferenți sau nepăsători.

Prima tentație este să-i zugrăvim – superficial – drept alegători imprevizibili care au potențialul de-a răsturna toate calculele hârtiei la alegerile din 26 mai. Au avut și alte ocazii – n-au făcut-o decât sub imperiul unei emoții naționale consistente, ca la alegerile prezidențiale din 2014. Tentația încadrării puse în umbra hazardului se trage parțial de la standardele de talk-show TV toxic, de la cultivarea și promovarea pseudo-analizelor în genul Ion Cristoiu & Discipolii + Asociații. Asta pentru a evidenția două „surse” periculos de consacrate. În realitate, nemulțumiții înseamnă fabulos mai mult în acest an. În acest an ca niciodată până acum.

Pornind de la dezgust, scârbă și resemnare, ei pot materializa o deplină răzbunare națională pe clasa politică. Nu prin vot, ci înscriindu-se în partide. Această oportunitate este, probabil, cel mai mare benficiu al europarlamentarelor. E o cale scurtă de a deveni activ, de a te face auzit din interior, nu de pe margine. Ca mod de acțiune propriu-zis, soluția este înscrierea în masă în partide. Fiecare după cum îl trage inima, după cum îl îndeamnă mintea. Momentul e cum nu se poate mai nimerit. O masă de noi membri – în oricare de partid, cu statutul pe masă – schimbă radical perspectiva alegerilor locale și parlamentare de anul viitor. Abia așa putem vorbi despre resetarea clasei politice. Din interior, cu implicare personală, nu de pe margine. (Inutil de subliniat, pentru cine are mintea acasă, că scăpăm pe cale naturală de coaliția de ONG-uri pompoase, parazitare, obișnuite să clămpănească în numele societății civile pe care o reprezintă precum Ion Iliescu… monarhia.)

Dacă e să ne jucăm un pic cu cifrele, la câte județe avem, plus Capitala, un plus rotund național de 50.000 de voturi la un partid important nu rupe țara. Dar, cu peste 1.000 de membri activi într-o organizație județeană începi să schimbi socotelile. Ia să fie 2.000! Împărțiți pe localități, în funcție de ponderea lor, schimbă paradigma politică. Mai departe, cu 400.000 membri angajați în principalele partide, românii nemulțimiți, dar activați, chiar schimbă alegerile locale și parlamentare. Dacă vor, dacă le pasă. Reprezentativi sunt, la un capăt, studenții și absolvenții de facultate, cu tot neamul lor, de la Revoluție origine. La celălalt sunt copii și nepoții lor, după 30 de ani. E ultima lor șansă. Altfel, în loc de #șîeu ne vom vom resemna la Șieu, o comună din Bistrița-Năsăud.

Viorel COSMA

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More