Cărările Dezuitării

1

Motto: „Ca să-ți dai seama de nivelul culturii generale a unei nații, trebuie să vezi ce idoli are.” (Mihai Eminescu)

Dacă nu ați remarcat, 14 februarie s-a consumat, la Piatra Neamț, în pace și liniște deplină, în amplu acord și aliniere cu efectele infocalipsei mondiale. Amintirea nenorocirii de la Secția ATI a Spitalului Județean de Urgență, din urmă cu trei luni de zile, nu mai stârnește un praf de emoție publică. O idee remarcabil de proastă ar fi să iei o cameră de filmat, un microfon și să întrebi pe stradă poporul pașnic pietrean câți oameni au murit arși de vii și câți pe urmă. Furia și tulburarea primelor zile s-au stins cam odată cu ultimele lumânări și candele puse pe scările spitalului.

Sursă foto: Grup WhatsApp

Sporadic, prin presă au apărut aminitiri, trimiteri, frânturi de informații utile. E mai mult decât nimic. După datina locului, publicului îi sunt administrate și diverse „considerații” amețitoare ca substitut prostesc ori ticălos de date oficiale sau puncte de vedere eminamente tehnice.

Bunăoară, explozia s-ar trage mai nou de la un ventilator, nu de la un injectomat în flăcări, așa cum decretase pe 15 noiembrie dimineața, la o televizuină națională de știri, răposatul boss răpus de COVID-19 al Colegiului Medicilor Neamț. Dr. Iosif Koszeghi intervenise cu suplețe operativă în rol dublu de zvoner și răspândac calificat. La drept vorbind, nu era o surpriză din partea sa. În realitate, seringa automată în cauză funcționează cu curenți mici și ia sigur foc dac-o stropești cu benzină. Gulguta, însă, și-a făcut datoria.

Un alt exemplu întunecat de crasă inducere în eroare, unul cu… priză (fără contact de protecție, poftim!) la nemțeanul mediu statistic, constă în clămpănelile afectuoase pe seama instalațiilor electrice și a consumatorilor alimentați la prizele unui salon ATI. În anul de grație 2021 se face fără urmă de jenă un talmeș-balmeș din echipamente și aparataj electric, aparate electrice și dispozitive medicale, bașca instrumentele de supraveghere și control, toate alimentate din circuite mai mult sau mai puțin separate, într-un mediu bine oxigenat. Cum reacțiile corective din partea specialiștilor autorizați lipsesc, devine o curată aventură să te trezești discutând contra… curentului din postura de independent. Asta și din motiv că, în falimentarul municipiu nepereche, implementarea și consacrarea enormităților este naturală. Avem antecedente.

Un episod sinistru, consumat în toamna lui 2018, este definitoriu pentru efectele muncii de intoxicare și manipulare, susținută de o generoasă contribuție a statului paralel din/ prin presă. Au fost atunci o explozie și un incendiu într-un apartament de bloc, incident care a stârnit valuri de simpatie și sprijin în favoarea victimei, în realitate un sinucigaș. Trecând peste gluma proastă cu furtunul de la aragaz, consemnat a-și fi pierdut proprietățile fizico-chimice cât să nu se spună clar că fusese tăiat, trebuie reamintită premiera mondială prematur și necinstit uitată: la Piatra Neamț se inventase gazul metan care se scurge pe sub ușă înainte a face bum!

Stau acum românii de la poale de Ceahlău și, fără scânteie de împotrivire, se uită la cele două saloane ATI sigilate, în noiembrie 2020, din ordinul teribilului procuror alintat Elodiu. Marius Iacob, pentru cine a uitat, e fix acel „parchetar” profund koveșist căruia prin tărtăcuța personală (aia de-i blochează accesul ploii în gât!) îi trecuse ideea de-a goli Lacul Vidraru de vreo 465 milioane mc de apă ca s-o caute pe Elodia Ghinescu.

Pe Elodiu nu-l întreabă nimeni de sănătate, nu-l caută nimeni de un abuz grosolan și zădărnicirea combaterii bolilor prin blocarea saloanelor. Oare câți își dau seama că, dacă saloanele erau repuse repede în… circuit, le aveam gata dotate cu aparatură extrem de performantă. Formidabilul pietrean Dan Ostahie, președintele fondator al Grupului Altex, anunțase din seara nenorocirii că va acoperi integral toate costurile. Da, da, s-a știut – știa personal inclusiv ministrul Nelu de la Huși – și nu s-a comentat decât târziu, după comunicatul oficial al companiei. Ce-i drept, în seara nenorocirii nu-i răspundea lui Ostahie la telefon nimeni dintre fruntașii autorităților județene. Drept pentru care, din disperare, a transmis mesajul mai întâi pe canale private. Pentru rigoare, primul telefon l-a dat la ora 20:53. 

Deodată, discuțiile despre curioasa secție ATI externă spitalului se impun a fi reconsiderate. Tare mi-i să nu ne încurcăm în containere și dotări, pe fundal de clopote. Nu-s de bun augur, poate nu s-a uitat decesul preconizat din timp al trâmbițatului centru de radioterapie oncologică, cel anunțat a fi clădit tot lângă biserica din curte. 

În aceste condiții, este de toată jena timida redescoperire a atentatului la sănătatea publică, săvârșit în primăvara trecută prin criminala trecere peste noapte a SJU Piatra-Neamț în categoria de spitale suport COVID, consacrată de ordinul de ministru semnat de secretarul de stat Horațiu Moldovan de la Ministerul Sănătății. Subiectul era predestinat să răstoarne cu totul rezultatele celor două simulacre de alegeri, cu mascaradele de campanii electorale aferente. Uniunea Județeană a Cooperativelor Politice a lucrat însă perfect în favoarea Grupului de la Roman și împotriva dreptului nostru la viață. Actul administrativ putea fi contestat cu sorți de izbândă în instanța de judecată, mai ales că nu avea acoperire în însăși expunerea de motive justificative. N-a fost cazul. Clasa conducătoare, la braț cu opoziția cooperatistă, n-a dat doi bani pe sănătatea și viața nemțenilor. Societate civilă reală n-avem, alți lideri providențiali nici atât. Lumea medicală, cu excepția câtorva voci stinghere, repede acoperite, a tăcut. Iar vocile victimelor au fost izolate, apoi ignorate.

O nouă trimitere la articolele documentate, scrise anul trecut degeaba, nu are rost. Ofer în schimb o veche mărturie specială, una la îndemâna celor care cad în sevraj în lipsă de Facebook. Este un link spre Planul Alb publicat de dr. Victor Costache, fostul ministru al Sănătății, pe 29 martie. Acest Plan strategic privind creșterea etapizată a capacității de răspuns a spitalelor din România la epidemia de COVID 19, elaborat de Task Force al Ministerului Sănătății – atenție mare, vă rog! – în perioada 20 ianuarie – 25 martie 2020, arată când abia și în ce condiții ca de război ar fi trebuit expuse spitalele județene de urgență. Inutil de reamintit că primii obligați să strige erau managerul spitalului și șeful Direcției de Sănătate Publică. Cu Toderaș Mocanu, fost prefect pinaltoid de tristă amintire, și Radu Firăstrău, zis Drujba Sănătății, parcă siamez al prefectului Lazăr, reprezentând Grupul de la Roman, n-am avut absolut nicio șansă.

Dezuitarea, cuvântul inventat în titlu, vine ca un omagiu adus lui Nichita Stănescu și poemului Dezîmblânzirea, recent repus în calea uitării printr-o recitare sensibilă a Oanei Pellea. Nu de alta, dar când se împlinea o lună de la dezastrul din spital, țara întreagă a uitat și de Nichita, și de Amza, și de acel decembrie negru din 1983, nu doar de misteriosul 14 decembrie 1989 de la Iași și Revoluția Română.

Dacă uităm, nu ne lecuim în veci. Lesne de înțeles cum prea puțini și-au amintit poezia Ardea spitalul, una veche de peste 60 de ani, din vremea de debut a lui Nichita:    

Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte!…
…Ardea spitalul cu bolnavi cu tot
Şi flăcările sfârâiau în cărnuri
Râs alb cutremurat de savaot.

Ce râs, ce râs mă străbătu azi-noapte!
Ce râs de ziduri prăbuşite
Strivind sub ele urlete, clipite
Şi razele căzute ale lunii.

Şi luna… cum mai fulguia azi-noapte
Pe străzile pierdute-adânc în vis…
Şi cum mai fulguia pe cărnurile aspre!
Desfrâu de flăcări şi de vis ucis.

Ce flăcări prăvaleau azi noapte
râs fremătat şi alb şi savaot…
Ardeau, ardeau puroaiele azi noapte,
ardea spitalul, cu bolnavi cu tot.

Terapia de dezuitare nu se focalizează exclusiv pe sănătate, dar poate începe de aici, chiar prin exemplul nemțenilor. Mai departe, românii toți, dacă vor, dacă le pasă, pot arăta că au înțeles ce-a însemnat, ce-au pățit ultimul an trăit în Iohannistan, sub asuprirea Comandantului Arafat, cel bine gardat de streinopiteci și rafilopați (termeni împrumutați de la radicalul doctor ieșean Răzvan Constantinescu, altfel de loc din Roman), plus orbanienii fără număr, fără număr. Veritabila execuție a românilor, dovedită la rigoare de o conștiință națională singulară, în persoana profesorului și avocatului Gheorghe Piperea, este în plină desfășurare. Dacă n-o oprim noi, nu ne ajută nimeni, ba dimpotrivă.

Insistând pe Piatra-Neamț, pentru a ilustra cum se trage în popor din toate pozițiile, dezuitarea ar trebui zorită de isprăvile primarului Andrei Carabelea. Dacă pe Mugur Cozmanciuc sau Florin Hozoc (individul ăla care umbla cu plasma vopsită) îi încadrăm fără ezitare ca pui de Fenechiu, nu văd de ce Carabelea n-ar fi pui de Pinalti. Și e mai mult decât atât – el s-a șlefuit căutând sensuri civice de folos personal printr-un ONG cu numele predestinat de Sens Civic, după care s-a rafinat, la alegerile parlamentare din 2016, în lupta contra PNL alături de cea mai mare deziluzie politică a ultimilor 30 de ani pe meleaguri nemțene, Tianu Burduja. Au luptat așa de eficient încât au lăsat PeNeLee Neamț fără un mandat de deputat, spre bucuria lui Ionel Arsene. Asta, evident, pentru cine a uitat.

Ei bine, după ce n-a priceput nimic util din raidul în Țara lui Bolojan, la Oradea, puiul de… 11 m ne agasează cu tot felul de tâmpenii botezate a fi priorități fundamentale. Nu ne-ar spune cinstit în ce a constat operațiunea de predare-primire încheiată cu fostul primar Chitic nici să-l pedepsești, de pildă, să împădurească de unul singur râpa de pe Cozla, cea poreclită pârtie de schi. Sau să termine odată cu bancurile legate de rentabilizarea telegoalei (licență @ Silviu Alupei) care plimbă aer de la gară în vârf de deal și invers. Ori să curețe focarele de infecție răspândite sub patronajul inconfundabilului fost viceprimar Bobo Gavrilescu, cunoscute oficial ca puncte de colectare selectivă a deșeurilor menajere.

Nu, în loc să se ocupe de enormitățile și alte porcării de anvergură moștenite, sau de golănii rafinate ce (nu) sar în ochi, în genul prea puțin cunoscutei participări a primăriei la înșelarea unei firme de bună credință care a luat de bun un acord de funcționare anterior pentru o terasă din Zona Zero, în buricul târgului, vizavi de Casa de Cultură, Carabelea ne dă în cap cu mobilitatea urbană. Asta, eventual, ca să uităm și de Kaufland-ul care funcționa din plin fără acord de funcționare. Golănia cu contestarea suspendării activității e ca și cum un medic ar contesta suspendarea dreptului de liberă practică, deși el nu are nici diplomă de medic.

De parcă uitarea ar avea efecte similare unei para-imunități de turmă, nici de-al dracului nu s-ar uita cineva pe denunțarea afacerii, publicată în Mesagerul de Neamț încă din martie 2018! Sub marginalul Șperla Moldovei, explicam ce sărea atunci în ochi, respectiv cum vin Sensurile fără sens și Fenta cu pasajul dispărut din Centru. Sigur, dacă onor cetățenilor din Țara lui Andrei le face plăcere să fie luați de proști și de ăștia care s-au jurat că ne eliberează de PeSeDee, nu e indicat să te opui. A le deschide ochii asupra reîncălzitului atentat împotriva orașului, la fel ca în cazul Sănătății, riscă să se transforme într-un demers desăvârșit de nesănătos.

Viorel COSMA

1 Comentariu
  1. Emil MANAFU spune

    Penita acida si umorul satiric inconfundabil ,al prietenului (imi place sa cred asta !) au revenit ,in forta,in scrisul nemtean !
    Sa fie-ntrun ceas bun si cat mai „des” si dens !

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

Privacy & Cookies Policy