Exclusivitate: Mircea Diaconu mai așteaptă maximum 2-3 zile…

0

… până intră cu totul în acțiune. Aceasta a fost mesajul de final al discuției purtate duminică seară, chiar când ajungea acasă, după „operațiunea” de la Ateneul Român.

Anunțarea intenției sale de a candida la ediția din acest an a alegerilor președințiale s-a bucurat de o clasică pregătire de trageri acoperite de artilerie (calibru neprecizat), constând în zvonuri și speculații pretins călăuzitoare. Ieșirea în public n-a adus mari surprize de profil și conținut pentru cei care familiarizați cu Mircea Diaconu ca persoană publică cu statut special, ca activist civic și politician (înrolat sau independent). În realitate, multă lume – de la simpli simpatizanți la anumite nuclee și cuiburi de premeditare politică – vedea în el un bun candidat la funcția supremă în stat. Până și la Piatra-Neamț, apusa Perlă a Moldovei de odinioară, a fost întrebat la modul foarte serios – cu ocazia turneului național anual de prezentare a activității din Parlamentul European, în 2018, după ce anunțase că îi ajunge un mandat de europarlamentar – dacă nu intenționează să se înscrie în cursa pentru Cotroceni. De ce o face acum? A sperat să apară altcineva, dar nu vede pe nimeni care să ridice gunoiul din mijlocul țării.

Mircea Diaconu în turneu la Piatra-Neamț (2018). Popularul său ARO a supraviețuit într-o parcare de cartier cu geamurile lăsate și ușile descuiate

Câteva teme, chit că atinse de sacra banalitate, sună fermecător când sunt susținute de Mircea Diaconu. Nu e nimic nou; e propriul talent neactoricesc izvorât din felul în care se autodefinește, și nu de ieri sau alaltăieri: „Nu mă recomandă nimic, sunt cel mai banal om cu putință”.

A vorbit despre renaștere și dezvoltare, de recuperarea rădăcinilor fără de care nu se poate crește, amintind de cuvintele Papei Francisc la Iași : „Bunicii visează când nepoții merg înainte şi nepoţii au curaj când iau rădăcini de la bunici”. A subliniat că, fără conștiința se sine a nației, ești nimeni, și oriîncotro în lume te-ai duce nimeni rămâi. A evocat candidatura independentă din 2014 când a primit sprijin de unde nu știe nici acum, ceea ce a dus l-a condus la concluzia că mai există o formă de solidaritate cetățenească. Astfel, el devine singurul independent adevărat. Cere sprijin pentru un vis, nu are ce negocia. E deschis față de oricine vine alături de el. Nu vrea pe nimeni anume, vrea pe toată lumea alături. Nu vrea să aibă nicio ușă închisă dacă ajunge președinte. Iar Sfânta sa Independență a clarificat-o aproape ca la ora de desen pentru retardații din politică și cohortele de slugi de diverse specializări toxice: e independent nu în sensul că nu vorbește cu nimeni, ci în sensul că vorbește cu toată lumea.

Două teme au surprins cu siguranță. A declarat ferm că avem o Constiuție bună, deși e demonizată. Mai mult, în opinia sa, avem o republică parlamentară de toată frumusețea. În plus, un adevăr cunoscut și rostit în trecut în societatea civilă sănătoasă și ce rămăsese ca presă independentă curată, nu există noțiunea de șef al statului. Dacă ne referim la președinte așa cum ajunge să fie ales, altă complicație românească – din moment ce un partid spune că a câștigat președinția, degeaba acesta își dă demisia, vopsindu-se independent. Al partidului rămâne, nu al țării. C-un independent beneficiar de largă susținere, altfel s-ar prezenta România.

Cele două teme s-au regăsit în scurta discuție telefonică. Pe partea Constituției, prost exploatată, prost pusă în operă, a trântit-o direct: „Este violată! Iar cu republica parlamentară, e teza mea. Acest personaj (președintele) a fost urcat pe nedrept în alt loc. I s-a făcut statuie, e șeful statului, când nu-i așa”. Apoi a adăugat: „Toate temele vor fi amănunțite în perioada următoare. Acum doar le-am deschis, discuția a fost ca pe peronul gării și a fost foarte scurtă. Dar o să deschid pe rând fiecare subiect. Nu deschid șapte odată, ci unul câte unul. Și în timp, ca să pot să alimentez discuția publică, comentariile publice, dezbaterea publică. Le argumentez pe fiecare, pe rând”.

În așteptarea alianțelor și posibilelor permutări, atât de întoarse pe toate părțile, am aflat prioritatea zilelor ce vin: „O să încep să plec prin țară pe măsura constituirii unor grupuri de sprijin. Cu asta o să mă ocup în următoarele două săptămâni. Dar las 2-3 zile să văd ce feed-back am. După aia îl gestionez”.

Întâmplător sau nu, se încadrează în proiecția lui Victor Ponta, cu următoarele 72 de ore de urmărit cu atenție, se suprapune peste agenda de ședințe de la ALDE. Și apropo de ALDE, dar nu al nostru, un pustiu de bine pentru flecarii de doi bani: Mircea Diaconu, ca europarlamentar independent, a fost curtat de mai multe grupuri politice din PE. După ce le-a cântărit bine, a ales oferta celor de la ALDE, dar rămânând indepedent până la capăt. În acel moment de decizie din 2014, ALDE România nu exista, iar Norica Nicolai și Renate Weber nu plecaseră din PNL.

Viorel COSMA

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More