Fără patimă: Ce ascunde execuția publică a ministrului Victor Costache

0

Spunea cineva, cu ani în urmă, că singurul capitol în care s-a manifestat consecvență în Sănătate a fost schimbarea miniștrilor. Peste 30, cu tot cu interimari. Nici nu s-a instalat bine Victor Costache în scaunul ocupat de figuri de tristă faimă ca Iulian Mincu „Mengele”, Ștefan Drăgulescu „Dolărăscu”, Cseke Attila „Lichidatorul” sau Nicolae Bănicioiu „Colectiv” că vigilenți naționali consacrați au început a-i da târcoale, căutându-l violent de malpraxis și studii necoresponzătoare. Nu trecuse decât un an de când avea presa și România la picioare, după cum consemna, de exemplu, evz.ro. Ieșeanul supraspecializat în chirurgie toracică și chirurgie cardiovasculară realizase, în premieră, la Spitalul European Polisano Medlife din Sibiu, o intervenție endovasculară într-un caz complex de disecție de aortă.

Astăzi, cei cât de cât ponderați vorbesc (pe de rost, totuși) despre reforma în Sănătate care a scandalizat românii și România sau privatizarea mascată a serviciilor din domeniu. Cei violenți s-au întrecut în a rostogoli în valuri uriașe infinita minciună că ministrul „cât şi secretarul de stat Horaţiu Moldovan lucreză în continuare în clinicile private pe care le patronează”. Nu patronează nimic, dar cine să fie atenți la acest detaliu? Tolontanii din presă și politică? Avocatul Poporului? Conflictul de interese (încă nedovedit), niște presupuse falsuri și favorizarea unor spitale și clinici private sunt numai bune să inflameze opinia publică, în ideea de a urca furia poporului la cote de unde nu se mai vede fondul problemei și justificarea perfect rațională a unei serii de măsuri care pun cu adevărat bolnavul în centrul activității din Sănătate. Liberalizarea accesului la servicii medicale la asta contribuie. Plâng preventiv vectori de manipulare și răspândaci însărcinați cu execuția publică a ministrului că spitalele de stat, beneficiind de mai puțini bani din programele naționale de sănătate pe care le fac praf, se vor închide? Fals, cu totul fals. Întâi, s-a vorbit în neștire despre aceste programe, încurcând din bun început Ministerul Sănății cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, programele cu subprogramele. În al doilea rând, spitalele de stat serioase rămân pe piață, nu plâng, indiferent de rangul și localizarea lor. Când o să-l auzim vociferând pe dr. Gheorghe Carp, super-managerul recunoscut de la Oradea, mai discutăm. Sigur, e din Țara lui Bolojan, asta enervează rău. În ani, a făcut din spitalul municipal o bijuterie a Coastei de Vest a României; acum îi șlefuiește perechea, spitalul județean, ambele ținând de municipalitatea orădeană.

Pentru a echilibra axa Est-Vest, iată o bijuterie de la Iași, nu întâmplător aleasă. E Institutul Regional de Oncologie condus de Mirela Grosu, economistă de profesie. Pe lângă standardele înalte de profesionalism, are încă o trăsătură definitorie, chit că-i sub semnul negației: NU este feuda nimănui!     

În partea cealaltă, sectorul privat din Sănătate nu s-a născut peste noapte și are de partea sa drepturile pacientului, legile și Constituția. Nu este perfect, nu strânge în mod absolut pe cei mai buni specialiști, la fel cum nici absolvenții de medicină, cu diplome în diverse specializări, nu sunt eminenți in corpore și nu e obligatoriu să îi angajezi la stat sub amenințarea că pleacă din țară. Dar, dacă sectorul privat de utilitate publică obține performanțe, poate nu în toate spitalele și clinicile, oricum în suficient de multe, ce e rău să se facă ordine în standardele de cost? Ce e rău în decizia clară ca finanțarea să urmeze pacientul de rând și faptic?

■ O pledoarie așteptată. Pentru sănătate și minte

În cele din urmă, Remus Borza, consilier onorific al premierului Ludovic Orban de la sfârșitul lunii decembrie, a rupt tăcerea și a intervenit în apărarea lui Victor Costache. Era și timpul, doar radicalului erou de la Hidroelectrica i se datorează aducerea în țară din Franța a actualului ministru, după cum dezvăluiam aici, în noiembrie trecut, pe fondul preluării unui text dur, de pe remusborza.ro, despre moartea clinică a Sănătății. Manifestul-pledoarie de sub titlul Cu ipocrizie, populism și demagogie românii nu se fac bine a fost publicat parcă dinadins pe 30 ianuarie, de ziua lui Ion Luca Caragiale:  

„Băieții deștepți din sănătate l-au luat la țintă pe ministrul sănătății. Era un atac așteptat împotriva ministrului Costache, care a început să deranjeze încă din prima zi de mandat cooperativa din sistemul public de sănătate, atât de pe zona universitară, a importurilor de medicamente și dispozitive medicale, cât și spitalicească. Ministrul Costache e hotărât să reformeze un sistem anacronic, bolnav sau, cum spuneam de multe ori, un sistem în moarte clinică. Vorbim de sistemul public de sănătate, o veritabilă gaură neagră a bugetului de stat, în care, în fiecare an, alocăm peste 11 miliarde euro. De la an la an, am crescut bugetul CNAS și al Ministerului Sănătății. Și banii tot nu ajung. Cu toată această infuzie de capital, România este pe primul loc în Europa în ceea ce privește mortalitatea infantilă, mortalitatea cauzată de incidența bolilor cardiovasculare, mortalitatea cauzată de infecțiile nosocomiale sau intraspitalicești, mortalizatatea cauzată de indolența și malpraxisul unor medici din sistemul public de sănătate. Acum o lună, ministrul Costache a spart monopolul rezidențiatului, liberalizându-l. Câțiva octogenari din sistemul public de sănătate aveau drept de viață și de moarte asupra celor peste 6.000 de rezidenți. Zeci de spitale județene nu au văzut picior de rezident în ultimii 20 de ani, pentru ca, în unele spitale universitare, să găsim câte 120-130 de rezidenți la un îndrumător! Ministrul Costache a făcut posibilă formarea profesională a rezidenților în toate spitalele județene, în spitalele militare și spitalele private, unde există medici primari. Prin această măsură, se va rezolva și deficitul de medici de la nivelul spitalelor județene și municipale, prin infuzia masivă de rezidenți. Reacția establishmentului medical a fost cât se poate de vehementă, dar ministrul Costache nu s-a lăsat înduplecat. Astăzi nu mai există niciun rezidențiat care să nu fi fost arondat unui spital în vederea specializării și formării profesionale.

Mai ieri, ca o mană cerească, a venit dezvăluirea că Victor Costache se face vinovat de un păcat de moarte, și anume că operează la un spital privat, un foarte bun prilej de a-i cere demisia. O atare reacție nu e decât un reflex bolșevic a unor oameni defazați în timp și care nu vor să accepte că, de 30 de ani, România este o economie de piață, în care nu mai putem accepta monopolul pe anumite profesii sau servicii. Trebuie să înțelegem, după 30 de ani de capitalism, că medicina privată este o alternativă necesară și de dorit la sistemul public de sănătate. Trebuie să acceptăm realitatea: avem 188 de spitale private, în care lucrează peste 22.000 de medici. Trebuie să mai înțelegem că un spital privat este o instituție de utilitate publică care tratează tot oameni, și nu șobolani. Destul că am discriminat, timp de 30 de ani, și am subfinanțat medicina privată, încălcând atât Constituția, cât și legile țării. Art. 3 din Legea 145/1997, privind asigurările publice de sănătate, garantează un acces nediscriminatoriu al cetățeanului la sănătate și educație. Trebuie să mai înțelegem că finanțarea actului medical, indiferent unde se realizează, în public sau în privat, se face din banii cetățenilor. Sunt peste 5 milioane de salariați cărora li se rețin, lună de lună, contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din venitul realizat. Peste 5,2 milioane de pensionari au contribuit, mai bine de 30 de ani, la fondul de asigurări sociale de sănătate. Statul, deci, e doar un administrator al banilor pacienților. Acestia au dreptul la un serviciu medical de calitate. Pacientul este suveran în dreptul lui de a opta unde să se trateze: în public sau în privat. Banul sau finanțarea trebuie să urmeze pacientul. E un principiu statuat încă din 1889, de către primul cancelar al Germaniei unificate, Otto von Bismarck. Sistemul bismarckian, preponderent în țările din Europa precum Gemania, Austria, Franța, Belgia etc., se fundamentează pe trei piloni: contributivitate, echitate socială, acces nediscriminatoriu la actul medical. România, încă din anii 90, a îmbrățișat acest sistem, care pune în centrul atenției pacientul.

Deontologii dintr-o anumită parte a presei și justițiarii dintr-o altă parte a eșicherului politic nu s-au revoltat că, în ultimii 13 ani, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a decontat clinicilor și spitalelor private din Europa peste 1,4 miliarde euro, reprezentând tratamente acordate cetățenilor români! Deci la spitalele private din afară putem deconta fără număr miliarde de euro, dar nu avem voie să dăm 1 leu spitalelor private din România! Prea mult populism, ipocrizie și demagogie dăunează grav sănătății. Pentru că majoritatea celor care se revoltă astăzi se tratează la clinicile private din România sau din afară.

Mă revoltă lipsa de reacție a reprezentanților marilor rețele medicale private din România vizate de aceste modificări. Până la urmă, ministrul Costache nu le face nicio favoare, vorbim de un act de dreptate, un act reparatoriu. Pe de altă parte, nu Costache, azi, prin modificările la Legea 95/2006 a introdus anumite spitale private în programele naționale. Acest lucru s-a făcut începând cu 2014. Ministrul Costache vine și extinde rețeaua de centre medicale, unde statul va deconta serviciile medicale doar pentru câteva cazuri critice, care reclamă o intervenție imediată, altminteri intervine decesul. E vorba de infarctul miocardic și de accidentele vasculare cerebrale. Avem doar câteva centre în țară pe această patologie. Și atunci am permis decontarea unor atare servicii și în centrele private, tocmai pentru a salva vieți.

Știrea zilei care a fost rostogolită în media: Costache, ministrul Sănătății, își favorizează propriul spital, la care operează pe inimă și de la care încasează în jur de 2.500 euro, echivalentul salariului unui asistente din spitalele publice. În decursul timpului, au fost nenumărați miniștri, medici de profesie, care, în paralel cu exercitatea demnității publice, operau și consultau în spitalele la care erau angajați. La ei nu se pune, pentru că erau angajați ai spitalelor de stat. Costache e rău și e în conflict pentru că lucrează la un spital privat. Este impardonabil să operezi cu astfel de prejudecăți, discriminări și mentalități. Nu poate nimeni să-i restrângă unui cetățean, fie el chiar și ministru, un drept constituțional, și anume: dreptul la muncă. Funcția de ministru e o funcție de demnitate publică, efemeră și limitată în timp. Medic ești pentru o viață întreagă, dacă ai respect pentru profesie și pentru pacient. În balanță, ar trebui să punem viețile salvate de chirurgul Costache și nu această inepție că lucrează într-un spital privat.”

Nu este exclus ca Victor Costache să fie sacrificat în cele din urmă. Sau împins la demisie, după modelul profesorului Mircea Miclea, fost ministru providențial al Educației. Nu este exclus – fiindcă am pomenit Institutul Regional de Oncologie Iași, unde oricum se obțin rezultate notabile pe chirurgia reconstructivă a sânului – ca Institutul Sânului din cadrul Spitalului Monza București să rămână un vis imposibil pentru femeile care numai acolo pot fi salvate. Iar când te gândești, insistând numai pe oncologie, la situația tragicomică din defuncta Perlă a Moldovei, unde după bancul prost cu clinica de oncologie de mai sus de Cimitirul Eternitatea a urmat „gulguta” cu centrul de excelență din coasta bisericii edificate în curtea spitalului județean, aproape că nu-ți rămâne altceva decât să urezi cu generozitate: sănătate, că pentru minte-i prea târziu!

Viorel COSMA

Foto: clinicapolisano.ro, remusborza.ro

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More