Fără patimă: Cum ne aduce George Soros aminte de unionismul de la 1991

0 111

În a doua parte a zilei de marți, parcă pentru a distrage atenția de la audierea tragicomică din Senat a lui Mugur Isărescu (alături de colaboratorii din Consiliul de Administrație), câteva portaluri on-line consacrate au descoperit, ca la comanda, un editorial publicat de miliardarul George Soros în ziua precedentă. Cum să te mai declari jignit de rânjetul vestitului politruc liberal Eugen Nicolăescu, adăpostit ca viceguvernator la BNR în urma unor negocieri oribile, prematur uitate, când poveștile desprinse din Soros sunt mai ofertante prin anvergură?! În plus, e mai comod, mai pe gustul românului, să-l înfiereze pe cel prezentat ca noul Mare Satan, decât să priceapă „contribuția” guvernatorului la subdezvoltarea României.

Pe un site, altfel cu pretenții, suntem anunțați în regim de avertisment, că Uniunea Europeană va merge pe drumul Uniunii Sovietice în 1991. Este precizat locul de unde a fost cules textul (site-ul de afaceri MarketWatch) și reținem somnambulismul uitării europenilor, care nu par să înțeleagă că trăim momente revoluționare, nici la nivelul liderilor, nici al cetățenilor obișnuiți. Totul în perspectiva alegerilor pentru Parlamentul European. Nu lipsește invocarea lui Donald Trump laolaltă cu teoria conspirațiilor.

Pe un alt site, ni se spune că asistăm la un atac devastator împotriva popularilor europeni și că nababul, mare finanțator al forțelor de stânga din întreaga lume, dă ordine establishment-ului de teamă că Uniunea o ia pe drumul URSS. Sunt preluate pasaje generoase din editorial, dar nu se acoperă titlul înspăimântător.

În fine, abia un al treilea site trimite la textul orginal (publicat pe Project Syndicate), folosește titlul corect – Europa, te rog, trezeste-te! – și prezintă o traducere acceptabilă (disponibilă aici). Cel care mărturisea biografului său că „Scopul meu este să devin conștiința lumii” sintetizează, la zi, ceea ce se cam știe despre problemele politice ale UE. Printre altele: partidele naționale sunt vizibil rupte atât de grupurile politice care funcționează în Parlamentul European, cât și de alianțele trans-europene; popularii europeni tolerează derapajele lui Viktor Orban pe motiv de calcule politice cinice; în curtea Angelei Merkel își fac loc extremiștii de la Alternativa pentru Germania, în timp ce pro-europeni serioși au devenit ecologiștii; Italia, cu un electorat tradițional pro-european și pro-imigrație, ajunge în brațele antieuropene ale celor de la Liga Nordului și Mișcarea Cinci Stele.

Trecând peste arhicunosctul dublu standard al aplicării reglementărilor comunitare și Brexit, finalul nu lasă loc de neclarități: „Primul pas pentru a apăra Europa de dușmanii săi, atât interni, cât și externi, este să recunoaștem mărimea pe care amenințarea lor o reprezintă. Al doilea pas este să trezim din somn majoritatea pro-europeană și să o mobilizăm pentru a apăra valorile pe care UE s-a fondat. Altfel, visul unei Europe unite ar putea deveni coșmarul secolului douăzeci și unu”.    

Parcă-parcă e altceva. Nici urmă de ordine. De dragul unui titlu și din ura arhicunoscută față de Soros și Puterea din umbră (volumul cu acest titlu e o lectură utilă în aceste vremuri – n.a.), riscăm să pierdem fondul, adică exact criza Uniunii. Care era anticipată și descrisă de ani de zile de euroscepticii raționali.

Altfel, eludând mereu fondul problemelor, ajungem să luăm de bune tot felul de declarații dezvăluitoare ale câte unui aberant de serviciu. Așa cum s-a întâmplat zilele trecute cu profesorul Vasile Șoimaru, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Marcat de unionism, omul spune că lui Ion Iliescu i-a fost frică de unire, în august 1991, când cu puciul de la Moscova, și nu a vrut să modifice Constituția României. Care Constituție, oameni buni? Cea care avea să treacă prin referendum abia în decembrie același an? E limpede că nici discernământul cui consemnează asemenea „dezvăluiri” nu funcționează. Iar dacă e să ne referim la 1991, apoi să nu uităm cum Iliescu o dădea cotită în legătură cu puciștii, cum un țărănist dus cu capul i-a felicitat pe aceeași puciști și, mai cu seamă, cum s-a grăbit România să recunoască Republica Moldova. Nu era de mirare. Doar pe 5 aprilie 1991, Iliescu semna la Moscova infamul tratat de bază cu muribunda URSS. Un tratat negociat sub autoritatea de ministru de Externe a marelui europenist Adrian Năstase. Cam ăsta era fondul chestiunii. Și trebuie musai amintit fiindcă unii au uitat, în timp ce alții habar n-au.

Peste puțin timp, pe 24 februarie, se țin alegeri parlamentare peste Prut. După cum se vede, interesul clasei politice de la București față de aceste alegeri e… pe datorie. Parcă mai ieri clămpăneau toți vrute și nevrute despre unire și soarta fraților noștri. Culmea ar fi scoată capul tocmai unul ca Dacian Cioloș. Pe dată i se va aminti de apartenența la grupul Friends of Europe, de la Bruxelles, finanțat de Soros. În acel think tank dăm de urmele contelui Etienne Davignon, fost președinte al Grupului Bilderberg. Ce să vezi, și el e născut la Budapesta, la doi ani după Soros. Ceea ce e perfect pe gustul manipulatorilor, diversioniștilor vânători de audiență, de ce nu și al românului mediu statistic.

Viorel COSMA

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More