Fără patimă: Români de 13 lei contra români de 70 de lei

0

Originea culpei colective la români se pierde în timp. După Revoluția din decembrie 1989, la ce conducători a votat în serie poporul, praful și pulberea s-au ales de legea lustrației, de deconspirarea reală a ce au însemnat și au făcut Securitatea și Partidul Comunist Român împotriva noastră. Că au presta și activități certe în favoarea României, e altă discuție, la fel ca dorința cândva arzătoare de a le declara direct și sec drept organizații criminale.

Scandalul lăturilor servite pacienților din Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț, din alocația zilnică de hrană de până în 13 lei, riscă să deraieze-n încă o aplicație ilustrativă a ascunderii răspunderii după fenomenul de vină colectivă. Doar și alte partide au fost la putere în județ, asociate ori în opoziție cu cine guverna. Aceeași mizerie, nu? Personalul medical de execuție și cel de conducere s-au complăcut. În timp ce organizațiile profesionale s-or fi plâns de nu se-auzeau nici ele însele, bucuria pacienților venea de la familii, dacă aveau, prin pachetul suplimentar de hrană alocat zilnic. Presa, desigur, s-ar înscrie în vina colectivă din motiv că nu a scris mai mult, zi de zi, să pună la zid, să execute, indiferent cine era președinte de consiliu județean sau ministru al Sănătății. Nu, nu este deloc așa.

În realitate, lumea și istoria se răfuiesc în primul rând cu cine decontează răspunderea nenorocirii. La culpe egale sau comparabile, mereu și mereu, o achită cine e la locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, indiferent cât de potrivită ori ba este persoana, grupul, organizația. Dacă excesul de autoritate și aroganța, eventual sub presiunea disperării, te împing la erori cumplite de acțiune, de comunicare, ești pierdut înainte de pronunțare. Din însumări de elemente și fapte negative, bașca cele pozitive reținute cu minus, n-are cum să iasă cu plus decât în închipuirea unora duși rău cu neuronul care le ține urechile să nu cadă.

Categoric, România fiind aliniată cu lumea, funcționează instituția țapului ispășitor. Ultimii 30 de ani de înflorire a sectorului de profil conferă conducătorilor noștri un autentic statut de academicieni. Personalizarea dată de profilul și dimensiunea coronacrizei arată ceva surprinzător: oamenii nu mai acceptă țapi, vor conducători ispășitori. E o simplă chestiune de timp, în toată lumea.

În cazul lăturilor de la SJU Piatra-Neamț, Ionel Arsene a pierdut partida, oricâte pulpițe de pui s-ar rătăci prin casolete. De l-ar expune pe Dan Vasile Constantin în rol de țap, tot aia e. Socoteala am explicat-o deja, de principiu. John va deconta inclusiv ce nu-i al lui. Nu-l căinez sub absolut nicio formă. Cât o merită, nu mă pronunț acum, vine repede momentul, însă a căutat-o cu insistență. O fărâmă să fi existat, una singură de legătură între realitate, pe de o parte, și ce declară, ce publică, ce face, pe de alta, ceva cutremurător trebuia să-i sară în ochi, să-i spargă timpanele. Drept e, nici deținătorii unei utilități ce seamănă a cap cu altă destinație decât oprirea inundării gâtului cu apă de ploaie, din jurul lui Arsene, nu s-au prins. E ucigător de simplu: bolnavul băștinaș din spitale e „hrănit” din cel mult 13 lei pe zi, iar la carantina cu regim hotelier confortabil, toți jmecherii de români adjuncți și alți suboameni fugăriți de autoritățile de stat din Vest, au 70 de lei pentru păpică, apă, plus două rânduri de pijamale și papuci de unică folosință pe durata cantonamentului. N-o să credeți, cu documente justificative se decontează servicii de traducere. Așa scrie la izvoarele de informare agregate și agreate de guwerneri.

Inevitabil, din context, încheierea e cu un sincer „Hai România, hai dragii mei nemțeni, sfârșitul nu-i aici!” E vorba unui Moț, cum altul mai Florian și mai Pittiș drag n-o să fie. Nu și-ar fi închipuit cum speranța la români, în lipsă de deminitate, a devenit un virus mai fără leac decât SARS-CoV-2. Poate află și idioții experți în comunicare ceva, într-un târziu: COVID e boala, nu virusul.

Viorel COSMA

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More