Fără patimă: Ziua când ALDE pleacă de la guvernare

0

Un moment de eliberare din combinația cu trupa condusă de V.V. Dăncilă, dacă tot s-a decis Călin Popescu Tăriceanu să candideze la președinție, pare ratat pentru ALDE. Rățoirea cuviincioasă la adresa unui presupus proiect de rectificare bugetară n-a avut forță, n-a dezvoltat o susținere răspândită. O vină deloc comentată aparține filialelor teritoriale ale partidului, preocupate în principal de confortul liderilor locali combinați în majorități de consilii cu PSD.

Înscris la loc de necinste în galeria celor mai nesuferiți miniștri post-ceaușiști ai României, Orlandinho Teodorovici se joacă în voia cea mare cu rectificarea bugetară. Între timp a făcut public proiectul. Cât pricepe la finanțe au demonstrat-o alții. Cu vârf și îndesat, dar degeaba. Abramburica națională a zburat din guvern în urma unei aserțiuni exprimate într-un moment nefericit, nu din cauza contribuțiilor unicat la nenorocirea educației. Pentru fapte și decizii grave, iresponsabile, antinaționale, ministrul discotecar e de neclintit.

ALDE, dincolo de claritatea schimbului de declarații publice, a încasat-o în stil Ceaușescu. Au pus accent pe efectele rectificării, nu pe cauze. Au invocat și respins tăieri bugetare critice și alte belele – uite că nu se fac chiar așa! Per total cică le dă direct cu plus. Sub Ceaușescu se zvoneau scumpiri, pardon, ajustări dureroase de prețuri sau diverse restricții de consum de tremura carnea pe tine. În final, se făceau la jumătate, boborul-cel-mândru respira ușurat, dar acea „jumătate” era de fapt ținta vizată. ALDE pare a înghiți până și mârlănia ucigătoare cu finanțarea în compensație punctuală a administrațiilor locale după ce se prezintă corespunzător la Împăratul Orlandinho. Așadar, suntem sub semnul lui „pare”.

Un alt moment preconizat pentru abandonarea guvernării ar fi promisa reorganizare guvernamentală. Ca ultimi apărători ai muribundului liberalismului românesc, repet, dacă tot s-a decis Călin Popescu Tăriceanu să candideze la președinție, nu au de ales. Un stat minimal, suplu, performant și progresist nu s-a inventat fără debirocratizare, dereglementare și descentralizare. Cu Dăncilă plus 24 de miniștri, guvernul actualei coaliței este super-gonflat, costisitor, nefuncțional și seamănă mai degrabă cu o bandă.

Dacă vrei și strigi după restructurare, bine e să începi cu exemplul personal. Mediul merge cuplat, de exemplu, cu energia, ca în alte țări normale. Din doi miniștri ALDE facem unul. (Cel de la Energie, cândva lăudatul de pomană Anton Anton, poate-și face milă și ne spune de ce merge greu tare retehnologizarea de la CHE Stejaru. Cam uită că statul deține 80,0561% din capitalul social de la Hidroelectrica prin ministerul păstorit de el și că nu toți gazetarii… e proaste.) Pe urmă avem o duduie ciudată de la PSD, de loc din Brad ca și Meleșcanu, la românii de pretutindeni și un delegat în genul figură impusă la afaceri europene. Locul lor e la externe, ca directorași, numai că e greu de crezut c-ar rămâne ministru gingașa Ramona Mănescu, altă figură ale cărei talente publice nu le-am descoperit, recuperată de Popescu Tăriceanu din roaba liberală de cadre. Pe lista de glume proaste perpetuate de ani de zile se califică și ministrul pentru relația cu parlamentul. Cel actual e tot de la ALDE. Are loc asigurat la secretariatul general al guvernului, ca șef de compartiment. E suficient.

Discuția sau scenariul despre comasări ori cuplări spectaculoase e abia la început. Locul comunicațiilor e la transporturi, fondurile europene la finanțe și amândouă la economie unde ducem și jucăria aia cu mediul de afaceri, și turismul. Turismul, spun cei consultați până azi, s-ar potrivi cu dezvoltarea regională, care dezvoltare regională, în altă variantă, rimeaza cu transporturi și comunicații. Pe urmă luăm cercetarea, tineretul și sportul și le împachetăm cu educația, iar apele și pădurile merg de minune la agricultură și dezvoltare rurală. Fără pretenția de a epuiza combinațiile, administrația publică trece la interne sau la secretariatul general al guvernului. Iar cu valoare de bici, pe lângă agențiile și autoritățile fără număr, pregătim terminarea dezmățului cu megacompaniile naționale care se joacă de-a antreprenorii organizatori de licitații.

Apucăm așa ceva? Greu de crezut. Are ALDE determinarea s-o ceară? Teoretic, da. Am consemna ziua în care ne vor convinge că șeful lor vrea cu adevărat să ajungă la Cotroceni, deși în condițiile actuale, cu legi distruse „constituțional”, președintele e golit de puteri reale. E limpede că în această cursă n-ai cum face față captiv fiind într-un parteneriat politic cu PSD. N-ai cum lupta cu PSD mergând la braț cu ei. Pe scurt, chiar ultima zi de guvernare.

Practic, timpul nu mai are răbdare. Discuțiile confirmate cu Pro România despre o posibilă alianță politică ar înseamna mai degrabă abandonarea rapidă a guvernării decât cooptarea oamenilor lui Ponta în executiv. Dar, la români, nu se știe niciodată. Oricum, trecând peste cel puțin o datorie uriașă a lui Victor Viorel cel Alunecos față de Călin, ceea ce se traduce prin susținerea candidaturii, celor din ALDE le surâde deja opțiunea de a forța lucrurile atât de tare încât să fie dați afară din coaliție. Așa că așteptăm. Garantat, ziua când se votează bugetul va fi extrem de interesantă.

Viorel COSMA

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More