Teroare în școli : copii agresați, reduși la tăcere de un sistem defect

0 13

În ultimul timp s-a tot scris despre așa-numitul fenomen de „ bullying”, sau mai exact despre violențele fizice și verbale la care sunt supuși copiii de către alți copii. Fie că acest comportament deviant se manifestă în școli sau în afara lor , impactul pe care îl are asupra celor mici nu este deloc de neglijat . Despre ultimul caz care a ajuns în atenția presei am scris și noi aici.

Bullying-ul se traduce printr-un comportament ostil, de excludere, sau de luare în derâdere a cuiva. Un copil este în mod sistematic etichetat, tachinat, îmbâncit, umilit , ajungându-se până la agresiuni fizice.

Psihologii sunt de părere că primul factor care conduce la un astfel de comportament este legat de ceea ce copiii văd acasă, la părinţi. Ca urmare a acestui lucru, şase din zece copii cresc cu o formă de violenţă fizică sau emoţională.

„Ne creştem copiii cu palma la fund, cu etichete puse în frunte. Dacă ne uităm în istoricul copiilor care fac bullying, cât şi în cel al victimelor de bullying, vom găsi aproape întotdeauna un background familial complicat, violenţă fizică explicită sau sunt martori ai unor relaţii violente între părinţi. Al doilea factor major ţine de şcoală şi de faptul că în şcolile din România, la nivel de programă şcolară, nu avem conţinuturi şi atitudini pedagogice, care să îi ajute pe copii să dezvolte relaţii de cooperare, de empatie. Şcoala românească are ca valoare principală competivitatea şi ierarhia şi în mică măsură încurajează toleranţa între copii şi astfel, comportamentele de bullying apar cu foarte mare uşurinţă”, a adăugat psihoterapeutul care a studiat acest fenomen.

Consecințele nu sunt deloc de neglijat. Copiii supuși unor asemenea tratamente dezvoltă deseori tulburări de anxietate, tind să se izoleze sau se ajunge chiar până la refuzul de a mai merge la școală. Să nu mai vorbim de faptul că acest mod de „ tachinare” poate declanșa idei suicidare.

Nici „micii agresori” nu sunt de neglijat.
Studiile arată că un sfert din numărul copiilor care agresează vor evolua către un diagnostic cu tulburări de conduită la vârsta adolescenţei. Pe înțelesul tuturor, ajung nişte mici delicvenţi, cu șanse ridicate de a intra mai târziu în aria infracțională .

Până cand sistemul educațional românesc va înțelege pe deplin importanța consilierii frecvente în școli, atenția sporită revine părinților, care la rândul lor sunt responsabili cu a înțelege faptul că schimbările comportamentale nu se nasc din neant. O analiză amănunțită a propriei „ curți” nu strică niciodată, ba dimpotrivă, ar putea face lumină asupra a ceea ce se petrece în viața copilului, și mai ales de ce.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More