Umbrele comunismului: satul fantomă de sub apele otrăvite

0

Fotografiile ciudate arată un sat plin de viață care a fost înecat în mod deliberat de un dictator comunist într-un lac toxic multicolor.

Imaginile prezintă un cimitir abandonat înghițit treptat de un lac turcoaz fosforescent, precum și turnul unei biserici care iese la suprafață din apele roșii întunecate.

Un acoperiș care se sfărâmă, de asemenea, pare să plutească pe nămolul roșu și galben, rezultat al unei mine din apropiere.

Fotografiile uimitoare captează satul fantomatic românesc Geamăna, care a fost evacuat și inundat în mod deliberat în 1978 pentru a face loc uneia dintre cele mai mari mine de cupru ale continentului.

Deșeurile din mină au fost deversate în valea artificială, lucru care a dus la moartea satului.

Fotograful și exploratorul urban Cristian Lipovan, în vârstă de 36 de ani, vizitează frecvent lacul și a văzut cum an de an satul – care a fost odată găzduit de sute de oameni – s-a scufundat sub apa otrăvită.

Lipovan a spus: „Geamăna este un sat lipsă, un sat fantomă, înghițit de un lac ale cărui culori sunt ireal de vii”.

„Apa care înconjoară dealul este roșie, arată că totul este otrăvit, de la apă, iarbă, copaci, fructe, legume, animale și, în cele din urmă, om”.

„Lacul este în creștere rapidă și există încă oameni care trăiesc în zonă sub amenințarea apelor otrăvite care le-ar putea cuprinde casele”.

El a adăugat: „Atmosfera este sumbră atât din cauza culorilor psihedelice, nenaturale cât și datorită oamenilor săraci, nefericiți care își petrec zilele mâncând, bând, mirosind și respirând otrava”.

În 1977, dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu și-a anunțat planul de a construi mina Roșia Poieni oferind rezidenților afectați în jur de 1.500 de lire fiecăruia pentru a-și părăsi casele .Un an mai târziu satul Munților Apuseni se afla sub apele metalice poluate.

La randament maxim mina producea peste 11.000 de tone de cupru pe an, devenind cea mai mare mină din România.

În prima fază a inundațiilor, satul Geamăna a dispărut cu tot ce avea: casele, biserica, cimitirul. Apoi, amenințarea s-a mutat în satele înconjurătoare, în care au fost înghițite sute de case precum și un alt cimitir. O biserică a fost dezmembrată piatră cu piatră și reconstruită într-un muzeu din Sibiu.

Totuși, există unii oameni care au fost suficient de ambițioși pentru a rămâne până la final, doar că lacul se înalță anual și se îndreaptă cu repeziciune spre locul pe care aceștia îl numesc „acasă”.

Sursa: dailymail

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More